MANUSCRISUL LUI ARON PUMNUL ÎN BIBLIOTECA UNIVERSITĂȚII DIN CERNĂUȚI

În fiecare an, la 27 noiembrie, mărcăm ziua de nastere a marele călturar al nemului nostru care a jucat un rol hotărâtor în cimentarea conștiinței naționale a românilor din Bucovina. Ce mai mare rol important avut în viaţa studenţească a lui marele nostru poiet Mihai Eminescu.

Doar anul acesta este o dată importantă pentru noi bucovinei se în plineste 200 de la nasterea a lui Aron Pumnul. Despre activitatea lui Aron Pumnul sa scris mult şi meritele lui se ştiu foarte bine. În asest articol vom vorbi despre un mauscriț uitat care se află în depozurile Biblioteci Univerșitați din Cernauți, care au fost uitate și găsit, în aforă de muncrisul mai sunt multe lucrări importante de alui Aron Pumnul care merită de cercetat.

Trebuie de menţionat că tot în acest ce implinesc 130 de ani de când afost mutat mormântul alui Pumnul din cimitirul vechi la cimitirul unde astăzi se odihneste somnul vesnic mai numit de la Horecea. Cimitirul vechi care era mai inainte de răpirea Bucovinei de Austria.

O informație importantă găsim în revista bilingvă eparhială „Candela”,   din 1888, (p. 425 – 429), la rubrica  Cronică,  sub titul Șânțirea monumentului la mormântul lui Aron Pumnul. Unde găsim infomația despre mutarea din cimitirul veschi din Cernăuți,  care ce afla unde acum ce află Bibliotecă Universități și Facultatea de Biblogie, aici găsim  infomația cum sa petrecut manifestarea comemorării a lui  Aron Pumnul.  Această consăcrare sa petrecut pe data de 4/16 iulie cu o sluzbă în Catedrala Mitropolitană,  care sa înseput la oarele 8 dimineața, sluzba a fost condusă de Arhiepiscopul și Mitropolitul Bucovinei Silvestru Morariu Andrievici. Apoi au plecat la cimitir, unde avut loc sfinsirea monumentului. Avut o cuvântare comemorativă de către protoprezbiterul - stauroforu, Dr. Vasile Mitrofonovici.

Apoi au plecat la cediul Societăți Armonia, unde au fost prezentate compoziție muzicale. Imnul festiv, poezia de Vasile Bumbacu, musica de Eusebie Mandicevschi; coru executată de Societatea  fil . Armonia.

Biblioteca Universității din Cernăuți este una dintre cele mai importante centre de cultură și știință, inclusiv de cultură și știință românească, în spațiul nord-bucovinean. Istoria fondării acestei biblioteci prezintă interes, atât prin vechimea ei, cât și prin modul cum a luat ființă. Încă în 1848, sub influența revoluționarilor din Moldova aflați în refugiu la Cernăuți, cunoscutul filoromân cavalerul Umlauff, președintele Tribunalului din Cernăuți și directorul studiilor filozofice la Gimnaziul German din capitala Bucovinei, într-un raport adresat Ministerului Instrucțiunii din Viena cerea „crearea unei Biblioteci naționale în limba română”. Între anii 1849 - 1853 baronul Adalbert Henniger, guvernatorul Bucovinei, care a jucat un rol important în dezvoltarea culturii și învăţământului din Bucovina, a întreprins o încercare nereușită de a înfiinţa la Cernăuţi o bibliotecă publică. La 26 august 1850 Adalbert Henniger adresase o circulară cu Nr. 160191 către toate autoritățile de stat și comunele din Bucovina, invitându-le să contribuie cu sume de bani pentru înființarea unei biblioteci publice în Bucovina la Gimnaziul Superior de Stat din Cernăuți. Pentru deschiderea și funcţionarea bibliotecii era necesară suma de 1000 de florini. Acest apel, însă, n-a avut succesul dorit. S-a colectat doar o sumă neînsemnată de 22 de fl., monedă convențională, care a fost transmisă corpului profesoral de la liceu.

Acest rezultat a demonstrat că populația de la țară nu avea mare simpatie și interes pentru înființarea, respectiv, completarea unei biblioteci la Liceul German din Cernăuți. Adalbert Henniger intrase, totodată, în tratative şi cu boierimea țării care era pe atunci preponderent moldovenească și se afla sub influența covârșitoare a familiei Hurmuzaki, de la care se aștepta la un sprijin mai substanțial. Intelectualii din Bucovina erau lipsiți de mijloace pentru a-și procura cărți, iar colecţiile (bibliotecile personale) moştenite sau procurate ocazional, corespunzând studiilor posesorului, se găseau doar la cei mai de seamă cărturari. Mai târziu, după refuzul categoric al autorităților de stat de a sprijini această inițiativă, ideea a fost preluată de un grup de cărturari români autohtoni, adunați în jurul bătrânului Eudoxiu Hurmuzaki, dintre care îl amintim pe protomedicul Moldovei Mihai Zotta, moșierul din Ocna, care organizează o colectă de bani între moșierii bucovineni. În scurt timp s-a adunat suma necesară de 1000 de fl. care a pus „întâia temelie” pentru înființarea bibliotecii, ceea ce i-a încurajat și i-a îndemnat și pe alții să contribuie la această acţiune nobilă. Printre donatorii de valoare menționăm: baronul Ion Musteață, cavalerul Iacob de Mikuli și Enrik de Mikuli, baronii Nicolai și Otto Petrino, contele Luis Logotheti, doctorul Cristof de Petrovici, moșierul Iordachi Vasilco și cavalerul Alexandru de Costin.

La 4 mai 1851 are loc constituirea comitetului organizatoric și se lansează „Prochemarea spre donaţie pentru Biblioteca Ţării Bucovinei”, care urma să fie administrată sub controlul Comitetului Țării. În acest scop s-a constituit un comitet provizoriu din care făceau parte guvernatorul Adalbert Henniger, Eudoxiu Hurmuzaki, profesorii Constantin Popovici și Adolf Ficker, descendent din vestiții cronicari Miron şi Nicolae Costin, boierii Ion Mustață, Nicolai și Otto Petrino ș.a. La 17 iunie 1851 a început munca de achiziționare a cărților şi a ofertelor bănești. Domnitorul Moldovei Grigore Alexandru Ghica a contribuit cu 50 de galbeni, trimiși prin miniștrii săi veniți la Cernăuți ca să-l salute pe împăratul Franz Joseph în timpul vizitei lui în capitala Bucovinei la 21 - 27 octombrie 1851. Printre donatori trebuie să-l numim îndeosebi pe celebrul pianist cavalerul Carol de Mikuli, cel care i-a dat lecții de pian la Șipotele Sucevei lui Ciprian Porumbescu. Maestrul a donat suma de 1030 de fl. pentru fondul Bibliotecii, cu condiția ca din acești bani să se cumpere cărți de istorie și de economie națională. De asemenea și trupa teatrului german (1825 - 1877) a dat o reprezentare de gală pentru sporirea fondurilor. Printre ctitorii și donatorii bibliotecii se menționează și alte nume cunoscute precum: Mihalache Sturza, fostul domn al Moldovei, cu 2000 de galbeni, Alexandru Sturza Beldiman cu 1000 de galbeni. În fondurile Arhivei de Stat a Regiunii Cernăuți se păstrează o serie de documente care consemnează că fondul de carte s-a format, de asemenea, prin donații de la autori și de la persoane particulare. Constantin Hurmuzaki, unul din fiii lui Doxachi Hurmuzaki, care locuia la Iași, trimite un stoc de 202 volume. Printre donatorii de carte îi mai amintim pe V. Alecsandri, M. Kogălniceanu, Gh. Sion, A. Pumnul, A. Hurmuzaki, Gh. Asachi, Emanuel Vârnav, E. R. Neubauer, E. Hacman, Franz Miklosich, Alfred von Arneth, Alexandru Vasilco ș. a. O donație substanțială a venit din partea fraților Scarlat și Constantin Vârnav care au oferit casa lor din Cernăuți de pe strada Domnească (astăzi O. Kobyleanska, nr. 41) pentru adăpostirea noii biblioteci. Aceasta a fost deschisă publicului cititor la 10 noiembrie 1852, având un stoc de 471 de volume. Această bibliotecă era destinată publicului cernăuțean și din întreaga Bucovină, pentru „a deștepta și încuraja interesul pentru o cultură mai superioară”. Primul director al bibliotecii a fost eruditul Eusebie Popovici, după care au urmat Alecu Hurmuzaki, Iacob Vorobchievici, Aron Pumnul, Ernst Rudolf Neubauer și Ion G. Sbiera. An de an stocul de cărți sporea prin achiziții și donații, dintre care cele mai însemnate au fost: donația lui Eudoxiu Hurmuzaki cu 1230 de volume și donația lui Ion Mustață cu 600 de volume. Astfel la 1875, când a fost inaugurată Universitatea din Cernăuți şi Biblioteca Ţării trece în subordonarea ei, stocul de cărți atingea numărul considerabil de 31306 volume.

Trebuie să menționăm, că astăzi în depozitele bibliotecii universitare se păstrează și un bogat fond documentar de arhivă privind activitatea ei în perioada austriacă și cea românească. Aici, spre satisfacția specialiștilor în domeniu, a fost depistat și un document deosebit de valoros, scris de mâna marelui cărturar român Aron Pumnul. Este vorba de Cunsemnăciunariul cărților românești den Biblioteca provințială den Cernăuți pe anii 1851, 1852, 1853, 1854, 1855, 1856, 1857, care, de fapt, este un inventar ce cuprinde toate cărțile românești primite și înregistrate în Biblioteca Țării pe anii 1851 - 1853, deși în titlul lui sunt trecuți și anii 1854 -1857. Documentul este format din 6 foi scrise față și verso (paginile 11-19) și o foaie cu titlul inventarului, foi care sunt legate într-un tartaj din carton sub formă de carteregistru. Textul propriu-zis este scris de mâna lui A. Pumnul cu litere chirilice și mai folicite litere latine, iar fiecare pagină, după titlul inventarului („Cunsemnăciunea cărților românești în șirul cronologic al primiciunii”), mai cuprinde numărul de ordine („numărul primiciunii spețial”), numărul general de înregistrare („numărul primiciunii general”), numele autorului și denumirea cărții („titula cărților”), numărul de volume („tomi”), numărul de exemplare („esîmplarie”) și prețul dat în florini și creițari. În cazul când cartea este donată, în locul prețului este scris numele donatorului, dar numai pentru cărțile înregistrate pe anul 1851 și 1852, fiindcă pentru anul 1853 la această rubrică nu se fac însemnări. În document a mai fost introdusă în perioada interbelică o foaie pe care a fost reluat titlul inventarului cu caractere latine, la care s-au mai adăugat, se pare de mâna lui directorul Biblioteți Universități Eugen Păunel între anii 1930 - 1940, și cuvintele „E manuscris a lui Aron Pumnul”. Inventarul cuprinde 134 de titluri de carte și este repartizat pe ani în felul următor: 1851-24, 1852-19 și 1853-91. Pentru a ne face o imagine despre cărțile introduse în acest inventar vom prezenta numai câțiva autori, titlul cărților și numele donatorilor în cazurile necesare. În primul rând ne vom opri la câteva cărți care au văzut lumina tiparului la Cernăuți. Cartea de la nr. 13 – Șt. Tarnoviețchi, Catehismul cristianesc, Cernăuți, la ed. Exhart, 1849, precum și cea de la nr. 14 Catehizis mic, Cernăuți, la ed. Exhart, 1804 – sunt primite în dar de la Rusanda Zotta; iar cele de la nr. 18 – Cartea de pravile (austriace) asupra faptelor rele, Cernăuți, la ed. Exhart, 1807 și nr. 19 (213) – Cartea legilor pravilelor de obște, austriace, Cernăuți, la ed. Exhart, 1812 sunt dăruite de arhimandritul Bendevschi.

Cea mai mare parte din cărțile introduse în inventar, au apărut la Iași („la institutul Albinei”, „la cantora foaei sătești”, „în tipografia Mitropoliei”, „tipografia Buciumului român” etc.), unde locuiau adevărații prieteni și susținători prin donații ai bibliotecii cernăuțene. Menționăm aici câțiva autori și cărți cum ar fi: o carte de Antioh Cantemir, Satire, traduse de A. Donici și C. Negruți, 1844 (nr. 20); trei cărți ale lui Vasile Alecsandri, dăruite de autor – Balade, partea I, 1852 (nr. 25), Creditorii, 1845 (nr. 105), Nuntă țărănească, 1848 (nr. 118); cinci volume ale lui Gheorghe Asachi – Fabule, 1844 (nr. 32 și nr. 47), Elemente de matematică, 1837 (nr. 36), Pedagogul (traducere după August von Kotzebue), 1839 (nr. 38), Mirtil și Hloe, 1840 ( nr. 43); trei cărți de Gheorghe Sion – Ceasurile de mulțămire, 1844 (nr. 29), Ahile (traducere după Athanasie Christopoulos), 1843 (nr. 35), Moartea lui Socrate (traducere după Alphonse de Lamartine), 1847 (nr. 41); două cărți de Dimitrie Cantemir – Hronicul Romano-Moldo-Vlahilor (de fapt întrodus în inventar cu titlul Cronicul Moldo-Vlahilor), 1835, 1836, (nr. 55) și Descrierea Moldovei, 1851 (nr. 56). La nr. 3 este înregistrată traducerea din germană efectuată de Andrei Mureșanu a lucrării lui Chr. F. Salzman și Karl Han Icoana creșterii rele cu mijloace de a o face și mai rea, apărută la Brașov în 1848, operă foarte populară la vremea respectivă pentru educarea copiilor. Documentul prezentat, scris de mâna unei personalități de frunte a istoriei românilor, este deosebit de prețios şi merită să fie studiat pentru a înțelege mai bine efortul depus de Aron Pumnul, atât la conservarea și la înregistrarea acestui patrimoniu științific, cât și pentru posibilitatea de a cunoaște mai profund cărțile românești achiziționate și păstrate cândva în biblioteca cernăuțeană. Știind faptul că la Arhiva de Stat a Regiunii Cernăuți se păstrează o copie completă a acestui document (sunt trecute și cărțile achiziționate în anii 1854-1857), credem că ar fi binevenită chiar publicarea acestui inventar („consemnațiune”), atât pentru valoarea lui științifică și culturală, cât și pentru posibilitatea de a verifica câte din acele cărți au mai rămas astăzi în Biblioteca universității cernăuțene.

Drd. Vladimir Acatrini, Colaborator la Biblioteca Științifică a Universității Naționale „Iuri Fedkovyci” din Cernăuți. Președintele Societăți Bibliotecarilor Bucovinei – Cernăuți.

Acatrini V. Manuscrisul lui Aron Pumnul în Biblioteca Universității din Cernauți / Vladimir Acatrini // Glasul Bucovinenei. –  4/2017 – An.XXIV. Nr.96 – P. 45 – 50.